Creation – povestea din spatele Originii Speciilor

Nu am vrut ca acest blog să ajungă să discute evenimente curente, îmi doream să descoperim împreună lumea lui Charles Darwin așa cum o vedea el în anii 1800.

Am văzut însă azi filmul “Creation”,  care spune povestea din spatele publicării Originii Speciilor, starea psihică a lui Darwin cu un an inainte, conflictul cu soția lui foarte religioasă, cu societatea științifică a Angliei care îi aștepta publicarea și tragica pierdere a primului lui copil.

Întregul film este delicat, sincer și dezarmant, distrugând imaginea de bărbos implacabil pe care ar putea-o avea Darwin în mintea generațiilor curente și transformându-l într-un om ca toți ceilalți, cu dureri, cu bucurii și probleme.

Vi-l recomand cu mare drag, iar dacă distribuitorii din România nu îl vor aduce pe la noi atunci folosiți internetul.

Leave a comment

Filed under Special feature

150 de ani de la publicare

O veste buna azi, prima editie a Originii Speciilor implineste azi 150 de ani.

Planul meu s-a prelungit si nu voi putea traduce cartea pana la finalul anului.
Am insa un proiect viitor care va incerca sa dezvolte ideile principale pentru a ne aduce incet incet in modernitate.

150 de ani de la prima publicare a unei carti a carei tema centrala inca nu este acceptata de diverse grupuri in special religioase, din motive complet gresite.

Pentru ei, educatia este necesara si avem un drum lung de parcurs.

4 Comments

Filed under Uncategorized

Michael Shermer vine in Romania!

Intrerupem acest program pentru o stire de ultima ora:

Unul dintre sustinatorii rationalitatii si evolutiei ca si fapt si teorie stiintifica soseste la o conferinta in Romania.

Felicitari AUR si oamenii ei!

Detaliile complete sunt aici:

http://www.secularhumanism.ro/index.php/lang-ro/comunicate-de-presa/116-eveniment-michael-shermer

Va recomand prezenta si aplaudatul furtunos!

Scriu de el pentru ca este unul dintre oamenii care promoveaza ratiunea si evolutionismul si metoda stiintifica in fiecare moment.

Si desigur va recomand cartea "Why Darwin matters the case against inteligent design"

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Originea Speciilor – Introducere

Text:

When on board HMS Beagle, as a naturalist, I was much struck with certain facts in the distribution of the inhabitants of South America,  and in the geological relations of the present to the past inhabitants of that continent.

These facts seemed to me to throw some light on the origin of species, that mystery of mysteries as it has been called by one of our greatest philosophers. On my return home it occurred to me, in 1837, that something might perhaps be made out of this question by patiently accumulating and reflecting on all sorts of facts which could possibly have any bearing on it. After five years work i allowed myself to speculate on the subject, and drew up some short notes; these I enlarged in 1844 into a sketch of the conclusions, which then seemed to me probable: from that period to the present day i have steadily pursued the same object. I hope that i may be excused for entering on these personal details, as i give them to show that I have not been hasty in coming to a decision.

My work is now nearly finished; but as it will take me two or three more years to complete it, and as my health is far from strong i have been urged to publish this Abstract. I have more especially been induced to do this, as Mr. Wallace, who is now studying the natural history of the Malay archipelago, has arrived at almost exactly the same general conclusions that I have on the origin of species. Last year he sent to me a memoir on this subject, with a request that I would forward it to Sir Charles Lyell, who sent it to the Linnean Society, and it is published in the third volume of the Journal of that Society.

Sir C. Lyell and Dr. Hooker, who both knew of my work – the latter having read my sketch of 1844 – honored me by thinking it advisable to publish, with Mr. Wallace’s excellent memoir, some brief extracts from my manuscripts.

This abstract, which I now publish must necessarily be imperfect, I cannot here give references and authorities for my several statements; and i must trust to the reader reposing some confidence in my accuracy.

No doubt errors will have crept in, though i hope I have always been cautious in trusting to good authorities alone. I can hear give only the general conclusions at which I have arrived with a few facts in illustration, but which I hope, in most cases will suffice.

No one can feel more sensible than I do of the necessity of hereafter publishing in detail all the facts, with references, on which my conclusions have been grounded; and I hope in a future work to do this. For I am well aware that scarcely a single point is discussed in this volume on which facts cannot be adduced, often apparently leading to conclusions directly opposite to those at which I have arrived. A fair result can be obtained only by fully stating and balancing the facts and arguments on both sides of each question and this cannot possibly be here done.

[…]

The author of the “Vestiges of Creation” would, I presume, say that after a certain unknown number of generations some bird had given birth to a woodpecker and some plant to the mistletoe, and that these had been produced perfect as we now see them; but this assumption seems to me to be no explanation, for it leaves the case of the co-adaptations of organic beings to each other and to their physical conditions of life untouched and unexplained.

It is, therefore, of the highest importance to gain a clear insight into the means of modification and co-adaptation. At the commencement of my observations it seemed to me probable that a careful study of domesticated animals and of cultivated plants would offer the best chance of making out this obscure problem. Nor have I been disappointed; in this and in all other perplexing cases I have invariably found that in our knowledge, imperfect though it be, of variation under domestication afforded the best and safest clue. I may venture to express my conviction of the high value of such studies although they have been very commonly neglected by naturalists.

Traducere:

Pe când eram la bordul HMS Beagle ca şi naturalist, am fost uimit de cateva fapte legate de distribuţia populaţiei din America de Sud şi de legaturile geologice dintre populatia trecută şi cea prezentă.

Aceste fapte mi s-au părut a lumina problema originii speciilor – acel mister al misterelor, aşa cum a fost numit de către unul dintre cei mai mari filosofi.

Întors acasă, în 1837, mi s-a părut că s-ar putea obţine un răspuns la această întrebare, acumuland şi reflectând asupra faptelor ce ar putea fi relevante.

După cinci ani de muncă mi-am permis să speculez asupra subiectului, şi am notat câteva idei, pe care le-am dezvoltat in 1844 într-o schiţă a concluziilor ce-mi păreau mie probabile: din acea perioadă până în prezent am lucrat la acelaşi subiect. Sper să-mi fie iertate aceste detalii personale, vreau doar sa arăt ca nu m-am grăbit în a lua o decizie.

Munca mea este aproape terminată, dar pentru că îmi va lua cel puţin doi-trei ani pentru a o completa, şi sănătatea îmi este subredă, m-am văzut obligat să public această Introducere. De asemenea, am fost silit şi de studiile din Arhipelagul Malay intreprinse de dl Wallace care a ajuns la exact aceleaşi concluzii generale ca şi mine asupra originii speciilor. Anul trecut mi-a trimis un memoriu pe acest subiect cu o cerere de a-l trimite mai departe lui Sir Charles Lyell, care l-a predat Societăţii Linnean şi este publicat în Jurnalul  nr 3 al acelei Societăţi. Sir C. Lyell şi Dr Hooker, amândoi cunoscându-mi munca – cel din urmă citind schiţa mea din 1844 – m-au onorat prin sugestia de a publica memoriul dl Wallace împreună cu scurte extrase din manuscrisele mele.

Aceasta lucrare, pe care o public acum, este cu siguranţă imperfectă. Nu pot oferi referinţe şi exemple pentru câteva afirmaţii, şi trebuie să mă bazez că cititorul va avea  încredere în acurateţea mea. Cu siguranţă s-au strecurat erori, desi sper că am fost mereu atent în sursele alese. Nu pot oferi decât concluziile generale la care am ajuns, împreună cu câteva date şi ilustraţii, dar în cele mai multe cazuri sper ca acestea să fie suficiente. Nimeni nu este mai conştient decât mine de completările care trebuie aduse, publicând toate datele şi referinţele pe care s-au bazat concluziile mele; şi sper că voi reuşi într-o lucrare ulterioară. Nu există nici o afirmaţie în acest volum, pentru care să nu se poată aduce dovezi, ce de multe ori par a duce la concluzii opuse celor la care am ajuns eu.  Un rezutat corect poate fi atins doar prin decizii echilibrate bazate pe descrierea şi înţelegerea datelor şi argumentelor pentru fiecare intrebare în parte; ceea ce nu poate fi făcut acum.

[…]

Autorul lucrării “Vestigiile Creaţiei” ar spune că după un număr de generaţii, o  pasăre a dat naştere unei ciocănitoare şi o plantă, unui vâsc şi că acestea au apărut perfecte, aşa cum le vedem acum; însă această presupunere nu poate constitui o explicaţie pentru că lasă nedetaliat modul în care fiinţele organice s-au adaptat unele la altele şi la condiţiile lor de viaţă.

Este aşadar, foarte important să înţelegem modalităţile de modificare şi coadaptare. La începutul observaţiilor mele, mi s-a părut probabil că un studiu atent al animalelor domesticite şi al plantelor cultivate ar putea oferi cea mai buna ocazie de a explica aceasta problema obscură. Nu am fost dezamăgit; pentru acest subiect, şi multe altele la fel de uimitoare, am descoperit că, ceea ce ştim despre variaţia sub domesticire, deşi este imperfect, ne oferea cel mai bun şi credibil indiciu.

Mă aventurez în a-mi exprima convingerea că aceste studii sunt cu adevărat preţioase deşi au fost, în mod curent, ignorate de naturalişti.

Leave a comment

Filed under Originea Speciilor

Voiajul s-a încheiat, urmează capodopera

Consider că am atins suficiente citate din cadrul volumului “Voyage of the Beagle”, chiar dacă este o lectura extrem de interesantă în totalitate.

Sper ca acest voiaj să fi stârnit interesul pentru ideile revoluţionare pe care le vom descoperi in viitor.

Scopul meu era să arăt cum s-au născut ideile ce au primit forma finală de-abia 14 ani mai târziu.

Reveniţi sau abonati-vă la feed-ul RSS pentru a fi la curent cu postările.

Ştiu că nu e cel mai actualizat blog din istorie, incerc să îmi fac mai mult timp pentru el.

Leave a comment

Filed under Introducere

Momentul decisiv – Galapagos (IV – final)

Text:

I have not as yet noticed by far the most remarkable feature in the natural history of this archipelago, it is, that the different islands to a considerable extent are inhabited by a different set of beings. My attention was first called to this fact by the Vice-Governor,Mr Lawson, declaring that the tortoises differed from the different islands, and that he could with certainty tell which islands any one was brought. I did not for some time pay sufficient attention to this statement, and i had already partially mingled together the collections from tow of the islands, I never dreamed that islands, about 50 or 60 miles apart, and most of them in sight of each other, formed of precisely the same rocks, placed under a quite similar climate, rising to a nearly equal height, would have been differently tenanted; but we shall soon see that this is the case. It is the fate of most voyagers, no sooner to discover what is most interesting in any locality, than they are hurried from it; but i ought, perhaps to be thankful that i obtained sufficient materials to establish this most remarkable fact in the distribution of organic beings.

[....]

If we now turn to the Flora, we shall find the aboriginal plants of the different islands, wonderfully different. I give all the following results on the high authority of my friend doctor J. Hooker. I may premise that I indiscriminately collected everthing in flower on the different islands, and fortunately kept my collections separate. To much confidence, however, must not be placed in the proportional results as the small collections brought home by some other naturalists though in some respects confirming the results plainly show that much remains to be done in the botany of this group: the Leguminosae, moreover has as yet been only aproximately worked out.

GalapagosSpecimenHaul

Hence, we have the truly wonderful fact, that in James Island of the thirty-eight Galapegian plants, or those found in no other part of the world, thirty are exclusively confined to this one island; and in Albermarle Island of the twenty-six aboriginal Galapegian plants, twenty-two are confined to this one island, that is, only four, are at present known to grow in the other islands of the archipelago.And so on, as shown in the abose table, with the plants from Chatham and Charles Islands.

[...]

The distribution of the tennats of this archipelago, would not be nearly as wonderful, if, for instance, one island had a mocking-thrush, and a second island some other quite distinct genus; if one island had it’s genus of a lizard, and the second island another distinct genus, or none whatever; or if the different islands were inhabited not by representative species of the same genera of plants, but by totally different genera as does to a certain extend hold good: for, to give on instance, a large berry-bearing tree at James island has no representative species in Charles island. But it is the circumstance, that several of the islands posses their own species of tortoise, mocking-thrush, finches, and numerous plants, these species having the same general habits, occupying analogous situations, and obviously filling the same place in the natural economy of this archipelago, that strikes me with wonder.

Traducere:

Nu am prezentat încă cea mai remarcabilă trăsătură a istoriei naturale a acestui arhipelag şi anume aceea că insulele diferite sunt populate de către o multime de fiinţe. Atenţia mi-a fost atrasă de vice-guvernatorul Lawson care a declarat că ţestoasele sunt diferite de la insulă la insulă şi că putea spune cu certitudine de unde venea fiecare. O vreme nu am dat atenţie afirmaţiei şi deja amestecasem specimene de pe insule diferite. Nu mi-aş fi inchipuit că insule aflate la 50-60 de mile distanţă, formate din aceleaşi pietre, cu un climat asemănător, ridicându-se până la aproape aceeaşi înălţime, ar fi putut avea ca şi locuitori creaturi diferite; dar se va dovedi în curând că aşa este. Soarta oricărui călător este de a descoperi ceva interesant exact când este pe punctul de a părăsi acel loc, dar ar trebui să fiu recunoscător faptului că am obţinut suficiente materiale pentru a stabili acest lucru remarcabil în distributia fiinţelor organice

[....]

Dacă ne referim la floră, vom descoperi că plantele aborigene ale diferitelor insule sunt deosebit de variate. Ofer aceste rezultate prin înalta autoritate a prietenului meu Dr J. Hooker. Pot spune că am colectat tot ce însemna floră pe diferitele insule, şi din fericire mi-am ţinut colecţiile separate. Prea multă încredere nu poate fi pusă în aceste rezultate proporţionale, pentru că micile colecţii aduse acasă de alţi naturalişti, deşi în anumite privinţe confirmă rezultatele, arată clar că mai sunt multe de făcut în legatura cu botanica acestui grup; leguminoasele, totuşi, au fost aproximate astfel:

GalapagosSpecimenHaul

Astfel avem certitudinea faptului că, în insula James din cele 38 de plante din Galapagos, sau din cele care nu se pot găsi în alte părţi ale lumii, 30 se găsesc exclusiv pe această insula. Iar, pe insula Albemarle din cele 26 de plante aborigene din Galapagos, 22 se găsesc doar pe această insulă, ceea ce înseamna că doar despre 4 se ştie că mai cresc şi pe celelalte insule. Şi aşa mai departe, aşa cum se vede în tabel pentru toate plantele de pe insulele Chatham şi Charles.

[...]

Distribuţia “locuitorilor” acestui arhipelag nu ar fi atât de minunată dacă, de exemplu, o insula ar avea un sturz, iar o altă insulă un specimen distinct; – o insulă ar avea o specie de şopârlă iar o alta un gen complet diferit, sau nici unul – sau dacă insulele ar fi locuite  nu de specii reprezentative ale aceluiaşi gen de plante ci de un tip total diferit, aşa cum e normal într-o anumită măsură: ca exemplu un pom fructifer de pe insula James nu are echivalent pe insula Charles.

Insă datele arată că sunt câteva insule care au propriile specii de ţestoase, sturzi, rândunici şi plante numeroase.

Aceste specii având aceleaşi obiceiuri, trăind în condiţii asemănătoare şi evident având acelaşi loc în economia naturala a arhipelagului, sunt cu adevărat uimitoare.

Leave a comment

Filed under Quotes, Voyage Of The Beagle

Momentul decisiv – Galapagos (III)

Text:

The natural history of these islands is eminently curious, and well deserves attention. Most of the organic productions are aboriginal creations, found nowhere else; there is even a difference between the inhabitants of the different islands; yet all show a marked relationship with those of America, though separated from that continent by an open space of ocean, between 500 and 600 miles in width. The archipelago is a little worlds within itself, or rather a satellite attached to America, whence it has derived a few stray colonists, and has received the general character of its indigenous productions. Considering the small size of the islands, we feel the more astonihsed at the number of their aboriginal beings, and at their confined range. Seeing every height crowned with it’s crater, and the boundaries of most of the lava-streams still distinct, we are led to believe that within a period geologically recent the unbroken ocean was here spread out. Hence, both in space and time, we seem to be brought somewhat near to that great fact – that mystery of mysteries – the first appearance of new beings on this earth.

Of terrestrial mammals, there is only one which must be considered as indigenous, namely a mouse (Mus Galapagoensis), and this is confined, as far as I could ascertain, to Chatham Island, the most easterly island of the group. It belongs, as I am informed by Mr Waterhouse, to a division of the family of mice characteristic of America. At James Island, there is a rat sufficiently distinct from the common kind to have been named and described by Mr Waterhouse; but as it belongs to the old-world division of the family, and as this island has been frequented by ships for the last hundrend fifty years, I can hardly doubt that this rat is merely a variety produced by the new and peculiar climate, food, and soil, to which is has been subjected. Although no one has a right to speculate without distinct facts, yet even with respect to the Chatham Island mouse, it should be borne in mind, that it may possibly be an American species imported here; for I have seen, in a most unfrequented part of the Pampas, a native mouse living in the roog of a newly built hovel, and therefore its transportation in a vesel is not improbable: analogous facts have been observed by Dr. Richardson in North America.

Of land-birds I obtained twenty-six kinds, all peculiar to the group and found nowhere else, with the exception of one lark-like finch from North America (Dolichonyx orzyivorus), which ranges on that continent as far north as 54 degrees, and generally freqeuents marshes. The other twenty-five birds consist, firstly, of a hawk, curiously intermediate in structure between a buzzard and the American group of carrion-feeding Polybori; and with these latter birds it agrees most closely in every habit and even tone of voice. Secondly, there are two owls, representing the short-eared and white barn-ownls of Europe. Thirdly, wren, three tyrand-flycathcers (two of them species of Phyrocefalus, one or both of which would be ranked by some ornitologists as only varieties), and a dove – all analogous to but distinct from American species. Fourthly, a swallow, which through differing from the Progne purpurea of both Americas only in being rather duller coloured, smaller and slenderer is considered by Mr Gould as specifically distinct. Fifthly, there are three species of mocking thrush a form highly characteristic of America. The remaining land-birds form a most singular group of finches related to each other in the structure of their beaks, short tails, form of body and plumage: there are thirteen species which Mr Gould has divided into four subgroups.  All these species are peculiar to this archipelago; and so is the whole group with the exception of one species of the subgroup Cactornis, lately brought from Bow Island, in the Low Archipelago.

Of Cactornis the two species may be often seen climbing about the flowers of the great cactus-trees; but all of the other species of this group of finches, are mingled together in flocks, feed on the dry and sterile ground of the lower districts. The males of all, or certainly of the greater number are jet black; and the females (with perhaps one or two exceptions) are brown. The most curious fact is the perfect gradation in the size of the beaks inthe different species of Geospiza, from one as large as that of a hawfinch to that of a chaffinch, and (if Mr Gould is right in including this sub-group, Certhidea, in the main group) even to that of a warbler.

The largest beak in the genus Geospiza is shown in Fig. 1, and the smallest in Fig. 3; but instead of their being only one intermediate species with a beak of the size shown in figure 2. there are no less than six species with insensibly gratuated beaks. The beak of the subgroup Certhidea is shown in Fig. 4. The beak of Cactornis is somewhat that of a starling; and that of the fourth sub-group, Camarhynchus, is slightly parrot shaped. Seeing this gradation and diversity of structure in one small, intimately related group of birds one might really fancy that from an original paucity of birds in this archipelago one species has been taken and modified for different ends. In a like manner it might be fancied that a bird originally a buzzard, had been induced here to undertake the office of the carrion-feeding Polybori of the American continent.

Traducere:

Istoria naturala a acestor insule este foarte curioasa, si merita atentie. Majoritatea elementelor naturii sunt locale, nu se gasesc in alte locuri; exista chiar si o diferentiere intre populatia diferitelor insule; desi toate arata o relatie vizibial cu speciile Americii, chiar daca sunt separate de acel continent printr-o deschidere oceanica lata de 5-600 de mile. Archipelago-ul este o mica lume, sau mai degraba un satelit atasat Americii, de la care a obtinut cativa colonisti rataciti, si a primit caracterul general al populatiei autohtone. Luand in considerare marimea mica a insulelor suntem uimiti de numarul mare al vietuitoarelor indigene si al ariei lor restranse.  Observand craterele aflate pe fiecare inaltime, si granitele evidente ale majoritatii raurilor de lava, deducem ca intr-o perioada apropiata geologic oceanul acoperea totul. Prin urmare, atat in spatiu cat si in timp, parem a fi adusi ceva mai aproape de acel mare moment – acel mister al misterelor – prima aparitie a unor noi fiinte pe acest pamant.

Numai una dintre mamiferele terestre trebuie considerata indigena, un soarece (Mus Galapagoensis), si acesta este limitat, din ce mi-am dat seama la Insula Chatham, cea mai estica insula din grup. Insula apartine, asa cum am fost informat de dl Waterhouse, unei diviziuni ale familiei soarecilor caracteristica Americii. Pe insula James, exista un soboland suficient de distinct fata de genul comun incat sa fi fost numit si descris de dl Waterhouse; dar cum apartine diviziunii  din Lumea Veche  a respectivei familii , si cum aceasta insula a fost frecventata de corabii pentru cel putin 150 de ani, consider ca acest soarece e doar o varietate produsa de climatul nou si ciudat, de mancare si solul la care a fost expus. Desi nimeni nu are dreptul de a specula fara fapte, chiar si in legatura cu soarecele de pe insula Chatham, ar trebui sa ne gandim la posibilitatea unor specii americane ce au fost importate aici; am vazut chiar si in cele mai putin frecventate locuri din Pampas un soarece indigen traind sub acoperisul unei colibe nou construite, asadar transportarea acestuia pe o corabie nu este improbabila; fapte asemanatoare au fost observate de dr. Richardson in America de Nord.

Dintre zburatoare am obtinut douazeci si sase exemplare, toate diferite de grup si ce nu pot fi gasite in alte locuri, cu exceptia unui cintezoi asemantor unei ciocarlii din America de Nord (Dolichonyx oryzivorus), care poate fi gasit pe continent pana la latitudinea de 54 de grade si care frecventeaza de obicei mlastinile. Celelalte douazeci si cinci de pasari sunt reprezentate in primul rand de un uliu cu o structura intermediara intre soricar si Polybori; si cu acestea din urma seamana foarte tare in fiecare obicei si chiar tonul vocii. In al doilea rand, sunt doua bufnite, reprezentand pe cele cu urechi scurte si albe de hambar ale Europei. In al treilea rand, o pitulice, trei “tyrand flycatchers”(doua dintre ele specii de Phorycefalus, una sau amandoua ar fi categorisite de ornitologi ca simple varietati, si un porumbel – toate legate dar diferite de speciile Americane. In al patrulea rand, o randunica, care desi difera de Progne purpurea din amele Americi doar pentru ca e colorata mai fad, mai mica si mai zvelta este considerata de dl Gould ca si distincta. In al cincilea rand, trei specii de sturz specifice Americii. Pasarile de uscat ramase formeaza un grup unitar de cintezoi asemanatori prin structura ciocurilor, cozile scurte, forma corpului si penaj. Sunt treisprezece specii pe care dl Gould le-a impartit in patru subgrupe. Toate aceste specii sunt caracteristice acestui arhipelag; la fel ca intregul grup cu exceptia unei specii din subgrupul Cactornis, adusa ulterior din Insula Bow in Arhipelagul Low.

Despre Cactornis, cele doua specii pot fi adesea observate adesea catarandu-se pe copacii cactus; dar toate celelalte specii ale acestui grup stau in grupuri, se hranesc din pamantul uscat si steril al zonelor mai joase. Masculii tuturor, sau desigur al majoritatii sunt negrii; iar femelele (cu o exceptie sau doua) sunt maronii. Cel mai curios fapt al acestei gradatii perfecte consta in marimea ciocurilor intre speciile diferite de Geospiza, de la unul mare cat al unui botgros la cel al unei cinteze, si (daca prezumtia domnului Gould a fost corecta in a include subgrupul Certhidea in grupul principal) chiar pana la al unei privighetoare de stuf.

Darwin's_finches

Cel mai mare cioc din genul Geospiza este aratat in Fig. 1, iar cel mai mic in Fig. 3; dar in loc sa fie o singura specie intermediara cu o marime a ciocului precum in Fig. 2, sunt nu mai putin de sase specii cu ciocuri ce scad progresiv. Ciocul subgrupei Certhidea este prezentat in Fig.4. Ciocul unui Cactornis este asemanator cu cel al unui sturz; si cel al reprezentantului celui de-al patrulea sub-grup, Camarhynchus, este asemanator unui cioc de papagal. Vazand aceasta gradatie si diversitate a structurii intr-un grup de pasari mic dar puternic inrudit, s-ar putea presupune ca dintr-un numar initial scazut de pasari ale acestui arhipelag o specie a fost modificata pentru scopuri diferite. Intr-o maniera asemanatoare, s-ar putea deduce ca dintr-o pasare care era initial un soim a ajuns aici sa preia functia de Polybori de pe continentul american.

Leave a comment

Filed under Quotes, Voyage Of The Beagle