Rio de Janeiro – 9-th of April

Text:

On first arriving it was our custom to unsaddle the horses and give them their Indian corn; then, with a low bow; to ask a senhor to do us the favour to give us something to eat. “Anything you choose, sir” was his usual answer. For the few times, vainly I thanked providence for having guided us to so good a man. The coversation proceeding, the case universally became deplorable. “Any fish can you do us the favour of giving?” – “Oh! no, sir” – “Any soup?” – “No, sir” – “Any bread?” – “Oh!no, sir” – “Any dried meat?”- “Oh! no, sir”. If we were lucky by waiting a couple of hours, we obtained fowls, rice and farinha. It not unfrequently happened that we were obliged to kill, with stones, the poultry for our own supper. When, thoroughly exhausted by fatigue and hunger we timorously hinted that we should be glad of our meal, the pompous, and (though true) most unsatisfactory answer was, “It will be ready when it’s ready”. If we had dared to remonstrate any further, we should have been told to proceed on our journey, as being to impertinent. The hosts are most ungracious and disagreeable in their manners; their persons are often filthily dirty; the want of the accommodation of fork, knives and spoons is common; and I am sure no cottage or hovel in England could be found in a state so utterly destitute of every comfort.

Traducere:

La sosire, obiceiul era sa scoatem şeile de pe cai şi să le dăm porumb; apoi, cu o plecăciune adâncă, să întrebăm un senhor dacă ne face favoarea de a ne oferi o masă. “Orice vă doriţi domnule”, era răspunsul obişnuit. De câteva ori, am mulţumit providenţei pentru că am întâlnit un asemenea om. Pe măsură ce conversaţia progresa, de obicei situaţia ajungea deplorabilă: “Aveţi peşte pe care ni-l puteţi oferi? – “Oh! nu, domnule” – “Atunci supă?” – “Nu domnule!” – “Pâine?” – “Oh! nu domnule” – “Carne uscată” – “Oh, nu domnule”!

Dacă aveam noroc, asteptând câteva ore obţineam păsări de curte, orez şi farinha. De cele mai multe ori eram obligaţi să ucidem, cu pietre, puiul pe care vroiam să-l mâncăm. Când, epuizaţi de oboseală şi foame dădeam de înţeles că ne aşteptăm masa, răspunsul pompos şi (deşi adevărat) nesatisfăcător era: “Va fi gata când e gata”. Dacă îndrăzneam să obiectăm, ni se spunea să ne continuăm călătoria pentru că suntem prea impertinenţi.  Gazdele au cele mai dizgraţioase si dezagreabile maniere; sunt deseori murdare, foarte des le lipsesc furculiţele, cuţitele şi lingurile; şi sunt sigur că nici un bordei sau căsuţă din Anglia nu poate fi găsită într-o stare atât de lipsită de orice confort.

Capitolul 11, Rio de Janeiro, pag 46-47

Comentarii:

E interesantă reacţia unui domn din Londra în faţa mizeriei cu care se află faţă în faţă. Totuşi, în paragraful următor spune că au fost şi locuri în care au fost trataţi regeşte. Acest paragraf este totuşi o dovadă a faptului că Darwin a fost un om care nu s-a dat în lături de la părţile neplăcute ale unei asemenea calatorii.

Advertisements

1 Comment

Filed under Quotes, Uncategorized, Voyage Of The Beagle

One response to “Rio de Janeiro – 9-th of April

  1. Oarecum ciudata “ospitalitatea” colonistilor portughezi, tinand cont ca Imperiul Britanic si Portugalia au fost aliati traditionali pe tot parcursul secolelor anterioare, Anglia sprijinind independenta Portugaliei fata de Spania dominatoare. Sau o fi vorba de traditionala ospitalitate a celor cu sange latin? 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s