Category Archives: Uncategorized

150 de ani de la publicare

O veste buna azi, prima editie a Originii Speciilor implineste azi 150 de ani.

Planul meu s-a prelungit si nu voi putea traduce cartea pana la finalul anului.
Am insa un proiect viitor care va incerca sa dezvolte ideile principale pentru a ne aduce incet incet in modernitate.

150 de ani de la prima publicare a unei carti a carei tema centrala inca nu este acceptata de diverse grupuri in special religioase, din motive complet gresite.

Pentru ei, educatia este necesara si avem un drum lung de parcurs.

Advertisements

4 Comments

Filed under Uncategorized

Michael Shermer vine in Romania!

Intrerupem acest program pentru o stire de ultima ora:

Unul dintre sustinatorii rationalitatii si evolutiei ca si fapt si teorie stiintifica soseste la o conferinta in Romania.

Felicitari AUR si oamenii ei!

Detaliile complete sunt aici:

http://www.secularhumanism.ro/index.php/lang-ro/comunicate-de-presa/116-eveniment-michael-shermer

Va recomand prezenta si aplaudatul furtunos!

Scriu de el pentru ca este unul dintre oamenii care promoveaza ratiunea si evolutionismul si metoda stiintifica in fiecare moment.

Si desigur va recomand cartea "Why Darwin matters the case against inteligent design"

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Maldonado – Deers

Text:

During our stay at Maldonado, i collected several quadruped, eighty kinds of birds and many reptiles including nine species of snakes. Of the indigenious mammalia, the only one now left of any size which is common is the Cervus Campestris. This deer is exceedingly abundant, often in small herds, throughout the countries bordering the Plata and in Northern Patagona. 

If a person crawling close along the ground slowly advances towards a herd, the deer frequently, out of curiosity, approach to reconnoitre him. I have by this means, killed from one spot, three out of the same heard. Although so tame and inquisitive yet when approached on horseback, they are exceedingly wary. In this country nobody goes on foot, and the deer knows man as its enemy only when he is mounted and armed with the bolas. At Bahia Blanca, a recent establishment in northern Patagonia, i was surprised to find how little the deer cared for the noise of a gun: 

One day i fired ten times from within eighty yards at one animal; and it was much more startled at the ball cutting up the ground then at the report of the riffle. My powder being exhausted, i was obliged to get up (to my shame as a sportsman be it spoken though well able to kill birds on the wing) and haloo till the deer ran away.

Traducere:

In cursul sederii noastre in Maldonado, am adunat cateva patrupede, 80 de tipuri de pasari si multe reptile, incluzand noua specii de serpi. Dintre mamiferele indigene, singurul ramas este Cervus Campestris  (o subspecie a cerbului fara imagini in online insa asemanator cu link-ul dat). Acest cerb este extrem de des intalnit, de ce mai multe ori in cirezi micute, de-a lungul tarilor pe granita dintre La Plata si Patagonia de Nord.

Daca o persoana se taraste aproape de pamant si avanseaza incet catre cireada, cerbul, curios, se va apropia pentru a-l mirosi. In acest fel am ucis, din acelasi loc, trei din aceeasi cireada. Desi atat de blanzi si curiosi, atunci cand ne apropiam calare sunt extrem de prudenti. In aceasta tara nimeni nu merge pe jos, iar cerbul il recunoaste pe om ca si dusman doar cand este calare si inarmant cu bolas. La Bahia Blanca, un asezamant recent din nordul Patagoniei, am fost surprins sa observ cat de putin le pasa cerbilor de zgomotul armelor.

Intr-o zi am tras de zece ori de la mai putin de 70 de metri spre un animal; si a fost mai speriat de proiectilul care atingea pamantul decat de zgomotul pustii. Dupa ce mi s-a terminat pulberea am fost silit sa ma ridic (spre rusinea mea ca vanator, desi capabil sa nimeresc aripa unei pasari) si sa strig pana cand cerbul s-a indepartat.

Comentarii:

Mi s-a parut amuzanta imaginea apropierii de cerbi si acestia in loc sa se imprastie in toate directiile sa vina drept in arma vanatorului. Probabil ca n-a mai rezistat mult timp specia respectiva considerand ca modul de extinctie a fost detaliat.

 

 

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Rio de Janeiro – 9-th of April

Text:

On first arriving it was our custom to unsaddle the horses and give them their Indian corn; then, with a low bow; to ask a senhor to do us the favour to give us something to eat. “Anything you choose, sir” was his usual answer. For the few times, vainly I thanked providence for having guided us to so good a man. The coversation proceeding, the case universally became deplorable. “Any fish can you do us the favour of giving?” – “Oh! no, sir” – “Any soup?” – “No, sir” – “Any bread?” – “Oh!no, sir” – “Any dried meat?”- “Oh! no, sir”. If we were lucky by waiting a couple of hours, we obtained fowls, rice and farinha. It not unfrequently happened that we were obliged to kill, with stones, the poultry for our own supper. When, thoroughly exhausted by fatigue and hunger we timorously hinted that we should be glad of our meal, the pompous, and (though true) most unsatisfactory answer was, “It will be ready when it’s ready”. If we had dared to remonstrate any further, we should have been told to proceed on our journey, as being to impertinent. The hosts are most ungracious and disagreeable in their manners; their persons are often filthily dirty; the want of the accommodation of fork, knives and spoons is common; and I am sure no cottage or hovel in England could be found in a state so utterly destitute of every comfort.

Traducere:

La sosire, obiceiul era sa scoatem şeile de pe cai şi să le dăm porumb; apoi, cu o plecăciune adâncă, să întrebăm un senhor dacă ne face favoarea de a ne oferi o masă. “Orice vă doriţi domnule”, era răspunsul obişnuit. De câteva ori, am mulţumit providenţei pentru că am întâlnit un asemenea om. Pe măsură ce conversaţia progresa, de obicei situaţia ajungea deplorabilă: “Aveţi peşte pe care ni-l puteţi oferi? – “Oh! nu, domnule” – “Atunci supă?” – “Nu domnule!” – “Pâine?” – “Oh! nu domnule” – “Carne uscată” – “Oh, nu domnule”!

Dacă aveam noroc, asteptând câteva ore obţineam păsări de curte, orez şi farinha. De cele mai multe ori eram obligaţi să ucidem, cu pietre, puiul pe care vroiam să-l mâncăm. Când, epuizaţi de oboseală şi foame dădeam de înţeles că ne aşteptăm masa, răspunsul pompos şi (deşi adevărat) nesatisfăcător era: “Va fi gata când e gata”. Dacă îndrăzneam să obiectăm, ni se spunea să ne continuăm călătoria pentru că suntem prea impertinenţi.  Gazdele au cele mai dizgraţioase si dezagreabile maniere; sunt deseori murdare, foarte des le lipsesc furculiţele, cuţitele şi lingurile; şi sunt sigur că nici un bordei sau căsuţă din Anglia nu poate fi găsită într-o stare atât de lipsită de orice confort.

Capitolul 11, Rio de Janeiro, pag 46-47

Comentarii:

E interesantă reacţia unui domn din Londra în faţa mizeriei cu care se află faţă în faţă. Totuşi, în paragraful următor spune că au fost şi locuri în care au fost trataţi regeşte. Acest paragraf este totuşi o dovadă a faptului că Darwin a fost un om care nu s-a dat în lături de la părţile neplăcute ale unei asemenea calatorii.

1 Comment

Filed under Quotes, Uncategorized, Voyage Of The Beagle