Text:
When on board HMS Beagle, as a naturalist, I was much struck with certain facts in the distribution of the inhabitants of South America, and in the geological relations of the present to the past inhabitants of that continent.
These facts seemed to me to throw some light on the origin of species, that mystery of mysteries as it has been called by one of our greatest philosophers. On my return home it occurred to me, in 1837, that something might perhaps be made out of this question by patiently accumulating and reflecting on all sorts of facts which could possibly have any bearing on it. After five years work i allowed myself to speculate on the subject, and drew up some short notes; these I enlarged in 1844 into a sketch of the conclusions, which then seemed to me probable: from that period to the present day i have steadily pursued the same object. I hope that i may be excused for entering on these personal details, as i give them to show that I have not been hasty in coming to a decision.
My work is now nearly finished; but as it will take me two or three more years to complete it, and as my health is far from strong i have been urged to publish this Abstract. I have more especially been induced to do this, as Mr. Wallace, who is now studying the natural history of the Malay archipelago, has arrived at almost exactly the same general conclusions that I have on the origin of species. Last year he sent to me a memoir on this subject, with a request that I would forward it to Sir Charles Lyell, who sent it to the Linnean Society, and it is published in the third volume of the Journal of that Society.
Sir C. Lyell and Dr. Hooker, who both knew of my work – the latter having read my sketch of 1844 – honored me by thinking it advisable to publish, with Mr. Wallace’s excellent memoir, some brief extracts from my manuscripts.
This abstract, which I now publish must necessarily be imperfect, I cannot here give references and authorities for my several statements; and i must trust to the reader reposing some confidence in my accuracy.
No doubt errors will have crept in, though i hope I have always been cautious in trusting to good authorities alone. I can hear give only the general conclusions at which I have arrived with a few facts in illustration, but which I hope, in most cases will suffice.
No one can feel more sensible than I do of the necessity of hereafter publishing in detail all the facts, with references, on which my conclusions have been grounded; and I hope in a future work to do this. For I am well aware that scarcely a single point is discussed in this volume on which facts cannot be adduced, often apparently leading to conclusions directly opposite to those at which I have arrived. A fair result can be obtained only by fully stating and balancing the facts and arguments on both sides of each question and this cannot possibly be here done.
[…]
The author of the “Vestiges of Creation” would, I presume, say that after a certain unknown number of generations some bird had given birth to a woodpecker and some plant to the mistletoe, and that these had been produced perfect as we now see them; but this assumption seems to me to be no explanation, for it leaves the case of the co-adaptations of organic beings to each other and to their physical conditions of life untouched and unexplained.
It is, therefore, of the highest importance to gain a clear insight into the means of modification and co-adaptation. At the commencement of my observations it seemed to me probable that a careful study of domesticated animals and of cultivated plants would offer the best chance of making out this obscure problem. Nor have I been disappointed; in this and in all other perplexing cases I have invariably found that in our knowledge, imperfect though it be, of variation under domestication afforded the best and safest clue. I may venture to express my conviction of the high value of such studies although they have been very commonly neglected by naturalists.
Traducere:
Pe când eram la bordul HMS Beagle ca şi naturalist, am fost uimit de cateva fapte legate de distribuţia populaţiei din America de Sud şi de legaturile geologice dintre populatia trecută şi cea prezentă.
Aceste fapte mi s-au părut a lumina problema originii speciilor – acel mister al misterelor, aşa cum a fost numit de către unul dintre cei mai mari filosofi.
Întors acasă, în 1837, mi s-a părut că s-ar putea obţine un răspuns la această întrebare, acumuland şi reflectând asupra faptelor ce ar putea fi relevante.
După cinci ani de muncă mi-am permis să speculez asupra subiectului, şi am notat câteva idei, pe care le-am dezvoltat in 1844 într-o schiţă a concluziilor ce-mi păreau mie probabile: din acea perioadă până în prezent am lucrat la acelaşi subiect. Sper să-mi fie iertate aceste detalii personale, vreau doar sa arăt ca nu m-am grăbit în a lua o decizie.
Munca mea este aproape terminată, dar pentru că îmi va lua cel puţin doi-trei ani pentru a o completa, şi sănătatea îmi este subredă, m-am văzut obligat să public această Introducere. De asemenea, am fost silit şi de studiile din Arhipelagul Malay intreprinse de dl Wallace care a ajuns la exact aceleaşi concluzii generale ca şi mine asupra originii speciilor. Anul trecut mi-a trimis un memoriu pe acest subiect cu o cerere de a-l trimite mai departe lui Sir Charles Lyell, care l-a predat Societăţii Linnean şi este publicat în Jurnalul nr 3 al acelei Societăţi. Sir C. Lyell şi Dr Hooker, amândoi cunoscându-mi munca – cel din urmă citind schiţa mea din 1844 – m-au onorat prin sugestia de a publica memoriul dl Wallace împreună cu scurte extrase din manuscrisele mele.
Aceasta lucrare, pe care o public acum, este cu siguranţă imperfectă. Nu pot oferi referinţe şi exemple pentru câteva afirmaţii, şi trebuie să mă bazez că cititorul va avea încredere în acurateţea mea. Cu siguranţă s-au strecurat erori, desi sper că am fost mereu atent în sursele alese. Nu pot oferi decât concluziile generale la care am ajuns, împreună cu câteva date şi ilustraţii, dar în cele mai multe cazuri sper ca acestea să fie suficiente. Nimeni nu este mai conştient decât mine de completările care trebuie aduse, publicând toate datele şi referinţele pe care s-au bazat concluziile mele; şi sper că voi reuşi într-o lucrare ulterioară. Nu există nici o afirmaţie în acest volum, pentru care să nu se poată aduce dovezi, ce de multe ori par a duce la concluzii opuse celor la care am ajuns eu. Un rezutat corect poate fi atins doar prin decizii echilibrate bazate pe descrierea şi înţelegerea datelor şi argumentelor pentru fiecare intrebare în parte; ceea ce nu poate fi făcut acum.
[…]
Autorul lucrării “Vestigiile Creaţiei” ar spune că după un număr de generaţii, o pasăre a dat naştere unei ciocănitoare şi o plantă, unui vâsc şi că acestea au apărut perfecte, aşa cum le vedem acum; însă această presupunere nu poate constitui o explicaţie pentru că lasă nedetaliat modul în care fiinţele organice s-au adaptat unele la altele şi la condiţiile lor de viaţă.
Este aşadar, foarte important să înţelegem modalităţile de modificare şi coadaptare. La începutul observaţiilor mele, mi s-a părut probabil că un studiu atent al animalelor domesticite şi al plantelor cultivate ar putea oferi cea mai buna ocazie de a explica aceasta problema obscură. Nu am fost dezamăgit; pentru acest subiect, şi multe altele la fel de uimitoare, am descoperit că, ceea ce ştim despre variaţia sub domesticire, deşi este imperfect, ne oferea cel mai bun şi credibil indiciu.
Mă aventurez în a-mi exprima convingerea că aceste studii sunt cu adevărat preţioase deşi au fost, în mod curent, ignorate de naturalişti.
Cuvintele Evolutiei 